Am cercetat literatura referitoare tratament prin intervenție psihosocială. Au fost identificate în total 76 de studii care au îndeplinit criteriile de includere. Este posibil să existe efecte benefice ale terapiei psihologice bazată pe abordări ale terapiei cognitiv-comportamentală (TCC/ engl. CBT) pe perioade prelungite de timp, precum și ale terapiei bazată pe mentalizare (MBT), dar și ale psihoterapiei de reglare a emoțiilor la evaluarea post-intervenție. De asemenea, unele dovezi arată eficacitatea terapiei comportamentale dialectice standard (DBT) asupra frecvenței auto-vătămării. Nu au existat dovezi clare referitoare la influența avută asupra gestionării situațiilor, informării și sprijinului, intervențiilor de contact la distanță (de exemplu, carduri de urgență, cărți poștale, psihoterapie prin telefon) și a furnizării de informații, sprijin și alte intervenții multimodale.

De ce este importantă această revizie?

Autovătămarea care include autointoxicarea intenționată/ supradozajul și automutilarea, reprezintă o problemă majoră în multe țări și are o strânsă legătură cu suicidul, Este esențială dezvoltarea unor tratamente eficiente pentru oamenii care recurg la auto mutilare. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere atât a numărului de studii, cât și a diversității abordărilor terapeutice privind automutilarea la adulți, Evaluarea eficacității acestora fiind imperios necesară.

Cui se adresează această recenzie?

Administratorilor de spitale (de exemplu, furnizorii de servicii), responsabililor cu politicile de sănătate și terților plătitori (de exemplu, asigurătorii de sănătate), clinicienilor care lucrează cu acești pacienți, persoanelor care recurg la auto mutilare și familiilor lor.

Care este scopul acestei revizii?

Această revizuire este o actualizare a unei revizii Cochrane anterioare din 2016 care a constatat că terapia psihologică bazată pe TCC poate scădea numărul persoanelor care repetă auto-vătămarea, în timp ce DBT poate duce la o reducere a frecvenței repetării auto-vătămării. Revizia actualizată de față vizează evaluarea în continuare a dovezilor privind eficacitatea intervențiilor psihosociale pentru persoanele implicate în automutilare cu o gamă mai largă de rezultate.

Ce studii au fost incluse în revizie?

Au fost incluse studiile controlate randomizate privind intervențiile psihosociale pentru adulții care au recurs recent la autovătămare.

Ce am aflat?

În general, au existat o serie de limitări metodologice în cadrul studiilor incluse în această revizuire. S-au constatat efecte pozitive ale tratamentului bazat pe abordări ale terapiei cognitiv-comportamentale (TCC) la controalele realizate pe perioade lungi de timp. Totodată, efecte pozitive au fost înregistrate și în cazul terapiei bazate pe mentalizare (MBT) și al psihoterapiei de reglare a emoțiilor privind repetarea auto-vătămării post-intervenție. De asemenea, au fost găsite unele dovezi referitor la eficiența terapiei comportamentale dialectice standard (DBT) în ce privește frecvența automutilării. Cu toate acestea, intervențiile de contact la distanță, gestionarea cazurilor, informarea și sprijinul, precum și alte intervenții multimodale nu par să aducă beneficii în ceea ce privește reducerea repetării auto-vătămării.

Care este urmarea?

Rezultatele promițătoare ale psihoterapiei bazate pe TCC pe o perioadă mai lungă de timp, ale MBT, ale psihoterapiei reglării emoțiilor pe bază de grup și ale DBT justifică investigații suplimentare pentru a înțelege amănunțit care persoane beneficiază de aceste tipuri de intervenții. O mai mare utilizare a studiilor comparative directe (în care tratamentele sunt comparate direct între ele) poate contribui, de asemenea, la identificarea componentelor acestor intervenții, adesea complexe, care pot fi cele mai eficiente.