Răceala este o cauză majoră a vizitelor la medic în țările dezvoltate, și de absenteism de la locul de munca și de la școală. Există peste 200 de virusuri care pot provoca simptomele caracteristice răcelii, inclusiv secreții și congestie la nivelul nasului, strănut, durere de gât, tuse și uneori durere de cap, febră și ochi roșii. Simptomele pot varia de la o persoană la alta, și de la o răceală la alta. Deoarece răceala este cauzată de obicei de unul dintre virusurile respiratorii, antibioticele sunt inutile și, prin urmare, alte opțiuni potențiale de tratament sunt de interes pentru sănătatea publică.

Vitamina C a fost propusă pentru tratamentul infecțiilor respiratorii încă de când aceasta a fost izolată, în anii 1930. A devenit deosebit de populară în anii 1970, când laureatul premiului Nobel Linus Pauling, în urma unor studii anterioare în care comparația s-a făcut cu placebo, a ajuns la concluzia că vitamina C ar putea preveni și ameliora răceala. Ulterior au fost efectuate peste douăzeci și patru de noi studii. Vitamina C a fost vândută și utilizată pe scară largă ca agent terapeutic și de prevenție.

Această recenzie sistematică se limitează la studiile în care comparația s-a făcut cu placebo, și în care vitamina C s-a administrat în doze de 0,2 g/zi sau mai mult. Ingestia regulată de vitamină C nu a avut nici un efect asupra apariției răcelii în populația obișnuită, pe baza a 29 de studii implicând 11.306 participanți. Totuși, suplimentarea regulată a avut un efect modest, dar consistent de reducere a duratei simptomelor răcelii, pe baza a 31 de studii ce au inclus 9745 episoade de răceală. În cinci studii cu 598 de participanți expuși la perioade scurte de stres fizic extrem (inclusiv maratoniști și schiori), vitamina C a redus la jumătate riscul de răceală. Studiile publicate nu au raportat efecte adverse ale vitaminei C.

Studiile cu doze mari de vitamina C administrate terapeutic după debutul simptomelor nu au arătat un nici efect consistent asupra duratei sau severității simptomelor răcelii comune. Totuși, au fost efectuate doar câteva studii terapeutice, și niciunul pe copii, deși efectul profilactic a fost mai mare la copii. Un studiu mare pe adulți a raportat beneficii în urma administrării unei doze terapeutice de 8 g la debutul simptomelor, iar două studii terapeutice în care vitamina C a fost administrată câte cinci zile a raportat beneficiu. Este nevoie de mai multe studii pentru a stabili rolul posibil al vitaminei C în terapie, adică administrată imediat după apariția simptomelor.