Durata travaliului diferă de la o femeie la alta. La primipare acesta poate dura în medie opt ore (și este puțin probabil să depășească 18 ore). La multipare travaliul durează în medie cinci ore, fără a depăși, de regulă, 12 ore. Progresul travaliului poate fi evaluat luând în considerare nu numai gradul de dilatare al canalului cervical, ci și coborârea și rotația craniului fetal în pelvis, precum și puterea, durata și frecvența contracțiilor. Unele studii sugerează că aproximativ o treime dintre femeile aflate la primul travaliu experimentează întârzieri. Pentru a crește frecvența contracțiilor uterine și pentru a scurta perioada travaliului, de obicei se administrează o versiune sintetică a oxitocinei. Ceea ce este surprinzător pentru o terapie de rutină, este faptul că nu se cunoaște cu exactitate doza care trebuie administrată. Unele studii comparative sugerează că dozele mari de oxitocină pot scurta durata travaliului și reduc nevoia de a se recurge la cezariană, cu o creștere a numărului de nașteri spontane pe cale vaginală, în comparație cu administrarea de doze mai mici. Cu toate acestea, oxitocina aduce după sine și anumite efecte adverse potențial dăunătoare, deoarece poate provoca contracții uterine mult prea rapide, producând astfel suferință fetală. Medicii încearcă să minimizeze aceste efecte adverse prin ajustarea dozei de oxitocină în funcție de numărul, intensitatea și durata contracțiilor. Astfel, șansele ca fătul să fie afectat în timpul travaliului se reduc.

În această analiză au fost incluse patru studii randomizate controlate care au implicat 644 de femei însărcinate. Rezultatele acestor studii ne arată că o doză mai mare de oxitocină (4-7 mU pe minut, comparativ cu 1-2 mU pe minut) a redus durata travaliului și rata nașterilor prin cezariană, cu o creștere a numărului de nașteri spontane pe cale vaginală. Totuși, în ceea ce privește efectele adverse nedorite, inclusiv hiperstimularea uterului și repercursiunile asupra nou-născutului, aceste studii nu au furnizat suficiente informații cu privire la posibilele diferențe între curele cu doze mari și cele cu doze mici de oxitocină. Doar un singur studiu a oferit informații cu privire la diferențele dintre doze. Per ansamblu, calitatea studiilor incluse în această analiză a fost una eterogenă, lucru care poate reflecta modul în care studiile clinice au fost realizate în trecut.  

În timp ce dovezile actuale sunt promițătoare și sugerează că dozele mari de oxitocină reduc durata travaliului și rata nașterilor prin cezariană, acestea nu sunt suficient de convingătoare pentru a implementa de rutină utilizarea acestui protocol în cazul femeilor însărcinate care experimentează un travaliu ineficient. Recomandăm efectuarea cercetărilor suplimentare în ceea ce privește acest subiect.