Mesaje cheie

- Am găsit dovezi că intervențiile psihologice sau sociale (denumite colectiv "psihosociale") pot reduce simptomele tulburării de stres post-traumatic (PTSD) și ale depresiei la supraviețuitorii violului, ai agresiunii sexuale și ai abuzului suferit la vârsta adultă.

- Analiza noastră sugerează că intervențiile nu au agravat simptomele și nu au condus la efecte nedorite. Cu toate acestea, deoarece un număr mare de participanți au renunțat la tratamente sau nu au finalizat evaluările studiilor, aceste constatări sunt neclare. Studiile mai recente au raportat mai bine informațiile privind siguranța participanților, dar și motivele pentru care supraviețuitorii nu au finalizat tratamentele sau evaluările privind sănătatea și starea de bine după intervenții.

- Întrucât studiile au reunit diverse grupuri de participanți, sunt necesare cercetări viitoare pentru a înțelege care intervenții sunt cele mai potrivite pentru anumite grupuri de supraviețuitori, inclusiv pentru cei cu traume complexe sau traume experimentate pe termen lung, precum și pentru bărbați sau pentru minorități de gen. Intervențiile noi apărute, care au potențialul de a lărgi opțiunile de tratament pentru supraviețuitori, merită, de asemenea, o evaluare mai amănunțită.

Ce este "violența și abuzul sexual"?

"Violența și abuzul sexual" înseamnă orice activitate sau act sexual care a avut loc fără consimțământ. Aceasta include violul, agresiunea sexuală, abuzul sexual și hărțuirea sexuală. Aceastea cauzează probleme de sănătate emoțională și fizică care pot fi de lungă durată. Efectele sunt deseori agravate de frică, rușine, sentimente de auto-învinovățire și de reacțiile negative ale celorlalți.

Cum se tratează violența și abuzul sexual?

Supraviețuitorii necesită îngrijire fizică, precum și consiliere sexuală și medico-legală în urma violului, agresiunii sexuale sau a abuzului. Intervențiile psihosociale pot fi oferite ca răspuns la aceste nevoi în diferite etape ale procesului de recuperare. Unele intervenții urmăresc să ajute supraviețuitorii prin expunere repetată, cu atenție la aspecte ale traumei inițiale pentru a "procesa" ceea ce s-a întâmplat (de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală centrată pe traumă (CBT)). Alte tratamente se concentrează mai puțin asupra amintirilor traumatice, ajutându-i în schimb pe supraviețuitori să facă față vieții de după abuz (de exemplu, diferite forme de consiliere; educație privind sănătatea mintală; și sprijin pentru o serie de nevoi).

Ce ne-am dorit să aflăm?

Am vrut să aflăm dacă intervențiile psihosociale ajută la ameliorarea impactului asupra sănătății mintale resimțit de supraviețuitori ca urmare a violului, agresiunii sexuale sau abuzului sexual la vârsta adultă. De asemenea, am vrut să aflăm dacă anumite tipuri de intervenții au fost mai utile decât altele.

Cum am procedat?

Am căutat studii care să compare efectele intervențiilor psihosociale pentru persoanele care au fost supuse violului, agresiunii sexuale sau abuzului sexual începând cu vârsta de 18 ani, cu un grup de control (un grup de participanți care nu au beneficiat de intervenție, ci au primit îngrijirea obișnuită, au fost plasați pe o listă de așteptare pentru tratament sau au primit asistență minimă, cum ar fi pliante informative). Am căutat diferențe între grupuri în ceea ce privește simptomele traumei și depresiei după ce au primit intervenția; abandonul intervențiilor (nefinalizarea); și orice efecte nedorite legate de intervenție sau de cercetare.

Despre studii și participanții acestora

Am găsit 36 de studii care au plasat la întâmplare participanți adulți, care și-au dat consimțământul, într-un grup de intervenție sau de control. Participanții au fost invitați dintr-o varietate de medii: comunitate; universități; locuri în care oamenii caută ajutor pentru sănătatea lor mintală, pentru traume sexuale (de exemplu, centre specializate în agresiuni sexuale și departamente de urgență) sau pentru probleme care apar în paralel cu experiența violenței sexuale (de exemplu, clinici de îngrijire primară); și prin intermediul solicitărilor mass-media. Studiile au inclus 3992 de supraviețuitori; doar 27 erau bărbați. Șaizeci la sută dintre participanți erau de culoare sau proveneau dintr-o minoritate etnică sau culturală. Vârsta medie era de 36 de ani și aproape toți aveau simptome de PTSD.

Majoritatea studiilor au fost efectuate în SUA (26); au existat două studii din Africa de Sud, două din Republica Democratică Congo și câte un studiu din Australia, Canada, Țările de Jos, Spania, Suedia și Regatul Unit. Cinci studii nu au dezvăluit o sursă de finanțare; cele care au făcut-o au raportat finanțare publică.

Mai mult de jumătate dintre intervenții au fost bazate pe CBT. Sprijinul a fost oferit în principal de către profesioniști calificați în domeniul sănătății mintale, în cadrul unor întâlniri individuale, și a variat între 1 și 20 de ședințe.

Ce am descoperit?

Supraviețuitorii care beneficiază de intervenție psihosocială pot sesiza o reducere semnificativă a simptomelor PTSD și depresiei la scurt timp după finalizarea intervenției. Lipsa finalizării procesului nu a fost mai frecventă în rândul supraviețuitorilor care au beneficiat de intervenții în comparație cu grupurile de control, dar această concluzie s-a bazat pe un număr mic de studii. Este posibil ca intervențiile psihosociale să nu crească riscul de efecte nedorite. Doar șapte studii au raportat 21 de efecte nedorite, ceea ce sugerează că este posibil ca majoritatea cercetătorilor să nu fi monitorizat în mod activ impactul negativ al intervențiilor sau al participării la studii.

Care sunt limitările dovezilor?

Avem o încredere redusă în rezultate din cauza preocupărilor legate de nivelul de variație dintre studii (de exemplu, tipurile de experiențe ale supraviețuitorilor, gama largă de intervenții și dimensiunile studiilor). Este posibil ca alocarea supraviețuitorilor într-un grup sau altul să nu fi fost în întregime aleatorie. În plus, este posibil ca supraviețuitorii care nu au finalizat intervențiile sau evaluările studiului să se fi diferențiat prin anumite aspecte importante de supraviețuitorii care le-au finalizat (de exemplu, au avut probleme de sănătate mai ușoare/mai grave).

Cât de actuale sunt aceste dovezi?

Prezenta revizie a fost actualizată ultima dată în ianuarie 2022.