Subiectul reviziei sistematice
Am analizat dovezile care investighează relația dintre aportul de seleniu și prevenirea cancerului. Această analiză actualizează cea mai recentă analiză Cochrane pe această temă (Vinceti 2014, care a fost o actualizare a Dennert 2011.

Introducere
Seleniul este un element chimic natural la care oamenii sunt expuși în principal prin consumul de alimente, dar expunerea poate avea loc și prin aer, apă potabilă și suplimente alimentare. Cantități mici de seleniu sunt esențiale pentru anumite funcții biologice la om, dar cantități ușor mai mari pot prezenta un risc de toxicitate, ceea ce face din seleniu un element cu un interval sigur de expunere îngust, dar încă nu bine definit. Seleniul se găsește în mai multe forme chimice diferite, cu activitate biologică diferită. De la sfârșitul anilor 1960, câteva studii observaționale au raportat că persoanele cu niveluri ridicate de seleniu în alimentație sau în țesuturi prezentau un risc mai scăzut de cancer, iar unele studii de laborator au arătat că seleniul ar putea inhiba creșterea celulelor canceroase. Acest lucru a dus la un interes larg pentru suplimentele de seleniu și la afirmații conform cărora administrarea unor astfel de suplimente ar putea preveni cancerul. De atunci, au fost efectuate multe alte studii observaționale pentru a compara ratele de cancer în rândul persoanelor cu expunere ridicată, respectiv scăzută la seleniu. Mai recent, au fost efectuate mai multe studii control randomizate menite să evalueze dacă suplimentarea cu seleniu poate preveni cancerul. Aceste studii au jucat un rol major în îmbunătățirea înțelegerii noastre asupra relației dintre seleniu și riscul de cancer, ca urmare a designului lor de mai bună calitate metodologică În special cele mai noi studii au demonstrat o calitate metodologică și o putere statistică ridicată. Mai multe studii au urmărit dacă seleniul ar putea preveni cancerul de prostată.

Caracteristicile studiilor
Această analiză include 10 studii în care adulții au fost repartizați în mod aleatoriu pentru a primi suplimente de seleniu sau placebo și alte 70 de studii observaționale în care adulții au fost urmăriți în timp pentru a determina dacă nivelul lor inițial de seleniu a fost asociat cu riscul de cancer. Dovezile sunt colectate pînă în Ianuarie 2017.

Rezultate cheie
Toate studiile randomizate de înaltă calitate nu au raportat niciun efect al seleniului asupra reducerii riscului general de cancer sau a riscului anumitor tipuri de cancer, inclusiv a celui mai investigat rezultat - cancerul de prostată. Unele studii au sugerat în mod neașteptat că seleniul poate crește riscurile de cancer de prostată de grad înalt, de diabet de tip 2 și de anomalii dermatologice.

Studiile observaționale au furnizat dovezi inconsecvente cu privire la un posibil efect al expunerii la seleniu asupra riscului de cancer, fără a exista dovezi ale unei relații doză-răspuns. Atunci când am reunit rezultatele acestor studii, acestea au sugerat, în general, o relație inversă între expunerea la seleniu și incidența ulterioară a oricărui tip de cancer sau a unor cancere specifice, cum ar fi cancerul de colon și de prostată. Este important de menționat că studiile observaționale prezintă limitări importante din cauza metodologiei. Nivelul de expunere la seleniu a participanților ar fi putut fi greșit clasificat din cauza limitărilor indicatorilor de expunere la seleniu utilizați, precum și din cauza incertitudinii cu privire la speciile de seleniu care contribuie la expunerea generală. În plus, ar fi putut fi apare o confuzie în legătură cu stilul de viață sau de nutriție al participanților - o sursă majoră și bine cunoscută de distorsiuni în studiile de epidemiologie nutrițională de tip observațional. Prin urmare, validitatea internă a acestor studii este limitată.

În prezent, ipoteza conform căreia creșterea aportului de seleniu poate reduce riscul de cancer nu este susținută de dovezi epidemiologice. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua dacă seleniul poate afecta riscul de cancer la persoanele cu un anumit fond genetic sau cu o anumită stare nutrițională și pentru a determina modul în care diferitele forme chimice ale compușilor de seleniu pot avea efecte diferite asupra riscului de cancer.